foto lucrari – 24 – EXPOZITIA -”ION GRIGORE – PICTURA” – 11.05. 2012 – 31.05.2012

Ion Grigore sau dovada ca vesnicia s-a nascut la sat ( filmare la Galeria de Arta Elite Prof Art )

ION GRIGORE – PICTURA

        

“Rapsodic în evocările satului arhetipal, Corni, pictorul nu a trebuit să facă înconjurul lumii spre a se întâlni cu el însuşi. Prin viaţă şi artă a tot dezbătut eterna enigmă a lumii şi a omului, iar prin înţelepciune a lăsat-o nedezlegată…“

Valentin Ciucă

“Definit adesea din persepectiva disponibilităţii pentru recuperarea valorilor satului tradiţional ca spaţiu matrice al eternităţii, Ion Grigore a adoptat un comportament uman şi artistic în care firescul şi naturaleţea exclud orice bănuială de cosmopolitism. Dăruit cu har de creator, ca zugravii anonimi ai medievalităţii ştefaniene, artistul se simte mereu îndatorat acestora şi fiecare gest are semnificaţia unei smerite reverenţe.”

Valentin Ciucă

“Maestrul Ion Grigore, născut în comuna Corni, Suceava, este un pictor cu o viziune tradiţională profundă, are respect pentru ceea ce înseamnă elementul tradiţional clasic românesc, în special moldovenesc.

Cornel Dumitriu

“Ion Grigore încearcă, în peisaj, diverse varietăţi pe tema spaţiului. Un spaţiu poetic, concentrat, epurat de zgomotele tehnicii, un spaţiu care, azi, în era spaţiilor cosmice, începe să capete, în liniştea şi candoarea lui un iz de vis. Dar nu un vis de divagaţii, ci de forme precise, bine şi încet conturate, caligrafie a disciplinei interioare, a unui ritm de simţire egal şi tacticos.“

Amelia Pavel

“Interesant e că şi la un artist mai tânăr, Ion Grigore, asistăm la acelaşi fenomen de conturare precisă a personalităţii: aici, lumea formelor picturale se conturează şi ca o consecinţă a unei acute preferinţe tematice: lumea satului românesc, cu înfăţişările ei contemporane, cu străvechile ei tradiţii. Pictorul face dovada unei capacităţi mai accentuate de distilare a culorii, de folosire mai adecvată a efectelor ce decurg din unificarea tonurilor dominante. Formele sunt învăluite într-un fel de lumină difuză, rezultat al analizei fibrei colorate însăşi…“

Dan Grigorescu

“Propunând o formulă stilistică originală în câmpul figurativului poetizat, Ion Grigore afirmă implicit viabilitatea şi nelimitata disponibilitate a unei atitudini capabile în continuare de surprize valorice sub raportul propunerilor tematice şi celor de limbaj pictural…“

Virgil Mocanu

“Satul din pictura lui Ion Grigore respiră sacrul legendelor, datinilor şi obiceiurilor, dar nimic nu este departe de ideea de stagnare, de nemişcare. Aparenta detaşare înseamnă instaurarea unei linişti în care tradiţiile şi istoria epocilor imemoriale se resorb în clipa prezentă, în dimensiunea atât de precis conturată a civilizaţiei actuale. Aburul de basm în care sunt învăluite imaginile pictorului aparţine peisajului, frumuseţii plaiurilor şi câmpiilor şi pictorul îl împrumută pentru că fiinţa sa se regăseşte, întreagă, în acest peisaj.“Constantin Prut

“Suntem tentaţi să vedem formele clare, categorice, comune ca înţeles, rezonanţe simbolice, care se relevă numai conştiinţei autorului. Simplitatea lor evocă elementarul; decizia lor, vitalitatea; redundanţa lor, tăinicia în timp… Iarna lui Ion Grigore, de pildă, este iarna cerului şi a pământului, iarna satului. Dar mai este şi o iarnă a lui, despre care n-au ştiut probabil niciodată, nimic, nici cei care au împărţit cu el, cândva, acoperişul, lingura de lemn şi dogoarea odăii…“

Cornel Radu Constantinescu

“Drumul croit de Ion Grigore, cu migală şi răbdare, îşi are obârşia în ţinuturile sale natale – dealuri sau coline, pământuri însămânţate şi muncite de mâna omului. Aici, pe calota sferică a pământului, devenită subiect al tablourilor sale, se desfăşoară, cu ritmurile şi obiceiurile ei, viaţa comunităţii.“

Ruxandra Garofeanu Nădejde

“La Ion Grigore rusticul potenţează cu o rară tenacitate întreaga viziune. Fără îndoială că în condiţiile existenţei contemporane, gestul acesta oferă, dincolo de aspectul romantic, de confesiune autobiografică, şi un prilej de meditaţie asupra unor trăsături în primul rând etice pe care le implică creaţia, pe care autorul le consideră permanent valabile. Este o retranşare în atmosfera mitului sub care descoperă trăsăturile unei civilizaţii specifice, dar şi ale unor valori specifice şi deloc statice…“

Cornel Radu Constantinescu

“Poate că nu m-aş fi aplecat cu o atenţie specială asupra lucrărilor sale dacă nu m-ar fi incitat omul Ion Grigore – Bădia, cum îi spun apropiaţii. Ochii săi sfredelitori, figura hâtră, vorba accentuat moldovenească îţi dau sentimentul că a coborât direct din povestirile lui Creangă. Asemenea lui, pictura sa cultivă cu obstinaţie o ruralitate accentuată ce pare că recuperează ideea de arhetip naţional. Comentatorii fenomenului artistic de la noi, sesizându-i încă de la debut (1966) „prezenţa“, nu fac decât să ne întărească aceste convingeri. De aceea cred că o privire mai atentă asupra operei sale ne relevă un univers cu o arhitectură mult mai complexă, riguros finisată, cu o nebănuită mobilare culturală unde naivitatea afişată, ca şi gustul pentru poveştile simple şi evlavioase, sunt doar pretexte ce incită la sondări mai profunde ale acestui univers care se numeşte Ion Grigore“

Cătălin Davidescu

 

Transcendenţa tuşelor

 

Pictorul Ion Grigore aderă la natură într-o totală acceptare a lumii vizibile, ca unică posibilitate de comunicare cu privitorul. Astfel, prin câteva teme asupra cărora revine de-a lungul timpului, ca peisajul cu biserică şi natura statică într-un interior, artistul îşi mărturiseşte iubirea pentru un univers dinăuntrul căruia a ieşit şi pe care sufleteşte nu l-a părăsit niciodată.

Spaţiul rural -căci asupra acestuia, cu obstinaţie, se reîntoarce Ion Grigore-  încărcat de spiritualitate stimulează în pictor dorinţa de a crea.

Pe pânză, cu precizie şi delicateţe, în ample compoziţii arhitecturale pictorul Ion Grigore apelează la soluţii cromatice austere; asocierea culorilor determină armonii care trimit către transcedental. Tuşele, adeseori cu forme precise se topesc unele într-altele, ca într-o ţesătură de borangic, în care descifrarea actului pictural elaborat devine pentru privitor un parcurs de natură spirituală. Din limbajul personal, recognoscibil, lipseşte impulsivitatea atât de des întâlnită în arta vremurilor noastre iar seducţia nu este una imediată; trebuie timp şi limpiditate pentru a te apropia de pictura lui Ion Grigore. Dar atunci când simţi substanţa operei sale, lucrările artistului vor exercita cu putere asupra ta, privitorule, o fascinaţie pătrunzătoare, înţelesurile dezvăluindu-ţi-se rând pe rând, în timp, trăirile tale aruncând lumini tulburătoare asupra picturii lui Ion Grigore.

 

Roxana Păsculescu – critic de artă

 

AVATARURILE UNEI GENERATII 

 

“… Totul a inceput cand eram mic copchil, ca orice baiet, care inainte de a invata sa citeasca, stie sa mazgaleasca. Inainte de a scrie, tot mazgaleste, deci deseneaza. Asta nu inseamna ca poti ajunge neaparat ceva in arta. Dragostea pentru desen imi amintesc ca am avut-o de mic, eram inca la scoala primara din satul Corni. Stiu ca desenam, asta si sub imboldul unui invatator care mi-a fost si mos, unchiul meu Emil Grigore, deci un frate de-al tatei, invatator in sat, care a avut si el drag de picturasi a facut si scoala, dar n-a terminat Academia de Arte Frumoase la Iasi, a facut numai vreo doi ani, inainte de razboi, cu Bancila si Stefan Dimitrescu”

                                                                                                                                                Ion Grigore

Destinul unei cariere tine neindoielnic de contextul cultural-artistic al epocii in care el se poate implini sau doar rata. Artistul reactioneaza la stimuli irepresibili ai realitatii, se retrage in sine sau participa implicat prin atitudine la jocurile schimbului. Se defineste, altfel spus, in raport cu ceilalti. Asadar, contextul in care evolueaza poate fi stimulator sau ostil, spiritul timpului fiind inteles diferit in functie de asteptari si dilemele ce le provoaca.

Intr-o radiografiere rapida a artelor vizuale romanesti din ultimile sapte decenii, Ion Grigore se identifica ca unul dintre artistii onesti, care conteaza in fapt la bursa timpului. Supravietuitor al unor timpuri aflate in totala degringolada a istoriei, Ion Grigore face parte din acea categorie rara a artistilor de vocatie si de caracter, care isi dureaza cu stoicism dar si cu mult talent opera. Situat pe o pozitie remarcabila in cuprinsul propriei generatii, Ion Grigore se afla pe culmile unei creatii artistice ale carei taceri dau senzatia de intelepciune si polifonie…    

 

PROFILUL ARTISTULUI

 

“Dat fiind profilulapropiat de arta medieval, dragostea mare s-a dus catre monumentele de arta feudal, mai ales cele din nordul Moldovei. Stiu ca atunci cand eram student stateam foarte mult sub zidurile de la Arbore, Sucevita, Moldovita, Voronet. In afara de asta am iubit mult folclorul, iar dintre pictorii romani m-am simtit apropiat de Nicolae Grigorescu, Andreescu, Luchian, Tonitza, Dumitru Ghiata, Stefan Dimitrescu, dar cel mai mult l-am iubit pe Andreescu.”

                                                                                                                                               Ion Grigore

Ion Grigore detine arta, rara pe la noi, de a vorbi prin tacerile lui, de a lasa lucrarile sa rosteasca despre credinta si eresurile lui de bucovinean hranit la izvoarele culturii populare dinTara de Sus si la sevele vitale ale marilor zugravi de ctitorii voievodale. Categoric el descinde ca tipologie umana, din lumea humulesteanului Ion Creanga, hatru cand se decide sa slobozeasca vreo vorba rara, rezervandu-si uneori doar rolul unui mucalit Mos Ion Roata.

Biografia lui Ion Grigore seamana cu o carte permanent deschisa. Evenimentele din viata lui se randuiesc firesc si nu cunosc tensiuni dramatice sau rasturnari de situatii spectaculoase. Copilaria artistului s-a consumat in cadrul natural al satului Corni, asezare de razesi voievodali. Orizontul copilariei se rezuma la orizontul satului natal. Vocatia pentru picture pare a se fi produs lent si nu se revendica de la vreun fapt semnificativ sau minune. Nu exista neaparat vreo persoana cu intuitie geniala sau vreun eveniment astral menit sa devina o revelatie. Poate doar mosul sau, Emil Grigore sa fi contribuit oarecum la, totusi, decizia mai degraba personala de a urma calea artelor. Practic, cariera artistic a lui Ion Grigore incepe odata cu admiterea la Institutul de Arte Plastice Nicolae Grigorescu din Bucuresti in 1958 la varsta de doar optsprezece ani. In afara de zestrea genetica si dorinta de a reusi in arta, e greu de afirmat ca studentul avea in bagaj vreun baston de maresal. Dar soarta i-a oferit sansa de a se intalni cu mari artisti si profesori, oameni de o remarcabila onestitate si profesionalism.

Ion Popescu Negreni, Paul Miracovici, Gheorghe Popescu, Gheorghe Labin, Stefan Constantinescu, Gheorghe Ghitescu, Eugen Schileru, Adina Nanu sau Paul Constantin sunt doar cativa dintre artistii si profesorii de renume care au au slefuit un talent predestinat artelor monumentale si cronicilor dreptcredinciosilor consateni.

Indemnat de profesori dar si din proprie initiative, Ion Grigore realizeaza inca din studentie doua panouri decorative tip sgraffito si doua panouri mosaic ceramic destinate Muzeului Pompierilor din Bucuresti. Lucrarile prefigureaza un parcurs artistic marcat de originalitatea viziunii si stapanirea limbajului monumental allegoric.

Ceva adanc si aparent explicabil pentru firea lui il atrage spre obarsii si-i solicita devoalarea credintei in miracolul acestor locuri. Este unul dintre artistii care se inchina smerit in fata odoarelor din bisericile Bucovinei, dar si la icoana celor care i-au daruit harul vietii.

Etapele formarii artistice nu se pot sustrage de sub incidenta unor decizii ale marilor sai profesori al caror sfat l-a urmat cu devotiune si care i-a pus in situatia de a contribui la desavarsirea artistica.

 

IDENTITATEA SATULUI BUCOVINEAN

 

“Eu am iubit satul. Stim de la Blaga ca vesnicia s-a nascut la sat. Pot afirma ca dragostea mea pentru sat este pentru ca m-am nascut acolo si am crescut acolo, peisajul, oamenii. De acolo se trage pectura mea din punct de vedere thematic si sentimental. Nu stiu daca mai exista satul de alta data… Acuma, poate ca satul il vezi numai in picture la mine. Toata picture mea are ceva nostalgic, legat de amintire, e o nota de duiosie si de sentimentalism, dar nu am ce face. Asta sunt.”

                                                                                                                                                Ion Grigore

Cel mai adesea satul romanesc este privit ca un fel de rezervatie privilegiata, conservatoare de identitate. Pentru Ion Grigore orizontul prim al cunoasterii s-a definit in raport cu natura si valorile satului Corni. Prin extensie putem vorbi despre satul bucovinean. O stare de multumire se cerne peste satul lui Ion Grigore, dincolo de hotarele caruia picture lui nu a nazuit sa se aventureze. Aici pare sa nu se fi schimbat nimic. Nici macar oamenii, de multe decenii. Satul este o rezevatie de liniste si impacare. O solitudine desavarsita iradiaza bland din panze. Oamenii sunt doar o ipoteza. Taranii stau ascunsi si mediteaza. Ion Grigore ii convoaca mai rar si bine face. Ce sa afle nou de la ei? Mai mult decat altadata, imaginile au vibratie mistica. Ciudat e ca sentimental este sustinut de subiecte – in general “planse” ale unor célèbre biserici si manastiri bucovinene – deci de naratism, sigur, condus cu sensibilitate si expresivitate pur plastic. Lumina este cu totul remarcabila: filtrate, reculeasa, de amurg prelungit.

Formatia sa de pictor monumentalist il face sa nu se dezica de idea de structura a peisajului si apeleaza la o geometrie a formelor clara si sugestiva. Impresia de realism a cadrelor decupate din contingent are temeiuri asumate deoarece pictorul povesteste in fapt un basm despre ceea ce vede si ceea ce stie. Constructia peisajelor din satul Corni vizeaza generalitatea satului bucovinean, unde rigoarea arhitecturala se impleteste cu utilitatea. Ambele subsumate ideii de sugestivitate.

Peisajele pictorului sunt vaste si inconfundabile. Trairile lui au devenit expresie, iar expresia , stil. Uzeaza de tuse fragmentate, dar si de foloasele tehnicii cinematografice, prim planul si planul indepartat creand suggestive efecte. Perspectiva linear, atmosferica, plonjanta, permite successive alternari in adancime, registrul de jos al imaginii fiind punctual laminar al compozitiei. Tesatura planurilor colorate in tonuri de brun, ocru, rosu stins, negru grav, griuri calde sau reci, alb-violet, seamana cu niste scoarte supradimensionate aruncate peste trupul pamantului. Daca Ion Grigore izbuteste sa fie pictorul linistii, el nu-si refuza nici bucuria de a fi in slujba luminii. In fond, lumina norilor, a cerului mohorat, a albului peretilor casei sau a pamantului reavan face ca totul sa se lege intr-o armonie primordiala.

 

NATURA STATICA

 

Natura static, natura moarta a aparut inca din timpurile antichitatii, cand slavirea hranei, a produselor naturii a beneficiat, ca imagine picturala, de un tratament firesc. In timp, numele atribuit tablurilor unde sunt figurate bunurile necesare vietii, a variat de la expresia lui Vasari – cosa naturalli – la formula – still – leven – in Tarile de Jos, – still – life – in tarile anglo – saxone sau – nature repose – in Franta. Genul a fost abordat de artisti al caror renume a traversat secole de istorie, precum Chardin, Rafael, Rubens, J. Brugel, Snyders sau Cezanne. In spatial artei romanesti, Grigorescu mai putin, Andreescu mai mult au acordat genului interesul fata de un subiect major. Sefan Luchian este insa acela care a dominat prin viziunea dramatica  asupra motivului scena artistic a inceputului secolului al XX-lea.

Aceasta inevitabil succinta retrospective asupra evolutiei naturii moarte are sensul stabilirii unor repere in raport cu care putem evalua locul pe care natura statica a lui Ion Grigore il ocupa. Infratit oarecum ca mentalitate cu Dimitrie Ghiata, Ion Grigore aseaza pe stergare iscusit decorate de fecioare din Bucovina, roadele pamantului si asociaza dezinvolt busuiocul cu pasca si cozonacul, colacii, ouale si florile anotimpurilor, cu umilele linguri de lemn. Le picteaza cu atata implicare incat smerenia lui se apropie de rugaciune. Monumentalistul obisnuit cu suprafete vaste, se metamorfozeaza intr-un miniaturist care vede, totusi, ca un muralist. Poate ar trebui sa reformulam, natura static a lui Ion Grigore este o natura tacuta. Nu intamplator, artistul picteaza cu culorile de pamant si le invioreaza cu alburi immaculate. Modeste in inflorescenta lor discrete, florile devin binecuvantari ale creatiei. In general, sfiala tine de felul de a fi al artistului, de respingerea ideii de retorism sau grandilocventa. Toate lucrurile trebuie sa tina doar de naturalete si firesc. Oalele de Marginea, cele din zona Litenilor, poarta amprenta olarului, cateva nuci si oua proaspete, infloritul stergar, symbol al curateniei, o marama,  instituie o lume, un univers nascut din asociere si sugestiv, prin relatiile formal cromatice.

Ion Grigore detine arta sugestiilor complementare: religioase, volumetrice, cromatice, simbolice. Aceste successive sau simultane register de lectura, invita in  adancurile intimitatii, intr-un autentic ritual.

 

 

 

ENORIASII

 

Portretistica ocupa un loc important in opera artistului. Ion Grigore prefer sa surprinda chipul si expresia in spatial existentei lor diurne. La munca sau la hora, in straie de sarbatoare sau in hainele lor de fiecare zi. Efectul este acelasi. Sunt la fel de credibili si intr-o ipostaza si in alta, iar sentimentul de afectiune ramane nealterat. In portretul Sofiei Vicoveanca, personaj emblematic, se intrupeaza melosul Bucovinei, eresurile ei, toata civilizatia rurala. Pictorul a vazut ceea ce altuu doar aud.

In toate portretele artistul se simte solidar cu comunitatea rurala unde s-a nascut si unde cu siguranta si-ar dori sa se intoarca.

 

PORTRET IN TIMP  

 

 Apreciat inca de pe vremea uceniciei pe langa profesori de resonant renume, pictorul a generat entuziasmul unor critici si istorici ai domeniului care i-au ramas fideli chiar si atunci cand au formulat motivate reserve. Instalat de timpuriu intr-o formula stilistica si expresiva personala, unde inefabilul si narativitatea nu se exclud, a dus la desavarsire solutiile care-i permit sa se simta liber in complexele raporturi cu realitatea. Solutiile lui pot parea uneori aceleasi, ideile si unghiul de abordare al compozitiilor mereu altele.

Rapsodic in evocarile satului Corni, pictorul nu a trebuit sa faca inconjurul lumii spre a se intalni cu el insusi. Prin viata si arta a tot dezbatut eternal enigma a lumii si a omului, iar prin intelepciune a lasat-o nedezlegata…

 

EXPOZITIE

 

Expozitia “ION GRIGORE – PICTURA” organizata de Galeria de Arta Elite Prof Art – Cotroceni in perioada 11 – 31 mai 2012, se doreste a fi un omagiu, o forma de recunostinta, daca mai era nevoie, pentru opera si viata acestui mare artist care este maestrul si profesorul Ion Grigore. La invitatia pe care i-am adresat-o pentru a organiza o expozitie a domniei sale in galeria noastra, maestrul a raspuns afirmativ, cu amabilitatea si cu modestia pe care toti o cunosc si o recunosc in persoana sa.

Artistul ne-a pus la dispozitie un numar de cateva zeci de lucrari, care abordeaza mai toate genurile de arta ale sale, lucrari realizate relativ recent, in ultimii cativa ani. Am incercat sa aducem si lucrari realizate mai demult, dar, tot cu modestie, domnul Ion Grigore ne-a spus ca nu le mai are, acestea facand  parte in prezent din diverse colectii particulare din tara, din Europa sau de peste ocean.

Putem spune ca curatorul expozitiei este tot Ion Grigore, cel care a facut si aranjarea lucrarilor pe simeze.

Noi, organizatorii Galeriei de Arta Elite Prof Art nu putem decat sa multumim domnului Ion Grigore pentru aceasta expozitie si nu putem decat sa fim mandri ca am putut adaposti in salile galeriei noastre lucrarile unuia dintre gigantii picturii romanesti contemporane.

Adrian Pandelescu

Director

Galeria de Arta Elite Prof Art

About these ads

One Response to “foto lucrari – 24 – EXPOZITIA -”ION GRIGORE – PICTURA” – 11.05. 2012 – 31.05.2012”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: