foto lucrari – 7 – EXPOZITIA “SALONUL DE GRAFICA” – Cotroceni – iulie 2011

EXPOZITIILE ORGANIZATE DE GALERIA DE ARTA ELITE PROF ART POT FI ADMIRATE SI PE NOUL SITE AL GALERIEI:http://galeriaeliteprofart.com/

“SALONUL DE GRAFICA”

 

 

Arta grafică in sine, nu s-a dezvoltat  până în 1895, când, in Norvegia, Edvard Munch a început să folosească diferite tehnici, printre care gravura în lemn, gravura cu acvaforte şi litografia. Lucrările sale nu au fost recunoscute imediat în Norvegia, deoarece locuia în Europa, astfel încât tehnicile de artă grafică pe care le folosea nu au influenţat munca colegilor săi norvegieni. Câţiva ani mai târziu, Nikolai Astrup şi-a dezvoltat un stil personal, folosind tehnica gravurii colorate în lemn, iar Johan Nordhagen a avut o contribuţie foarte importantă prin cursurile pe care le preda la Academia Regală de Arte şi Meşteşuguri (1899), oferind o bază solidă pentru instruirea studenţilor norvegieni în domeniul artelor grafice. În prima jumătate a secolului XX, cei mai importanţi artişti grafici norvegieni au fost Rolf Nesch (1893-1975), apreciat pe plan internaţional pentru tehnica sa originală de grafică pe metal, şi artistul lapon John Savio (1902-1938), care a lucrat în special cu gravuri în lemn.

În anii ’50 şi ’60, Sigurd Winge şi-a îndreptat atenţia către expresionismul german, adoptând tehnicile lui Rolf Nesch. Acesta a lucrat în special gravuri, experimentând contrastele dintre culorile închise şi deschise. Moda generală a anilor ’50 erau peisajele şi portretele, de cele mai multe ori realizate cu ajutorul gravurilor în lemn şi al litografiei. Mulţi artişti promiţători au urmat stilul consacrat de Stanley Hayter în al său Atelier 17 internaţional din Paris, care s-a specializat într-o tehnică constând în imprimarea mai multor culori cu o singură placă. În 1965, Reidar Rudjord şi Anne Breivik au înfiinţat un atelier în Oslo, Atelier Nord, care urma principiile studioului din Paris.

În anii ’70 s-au introdus numeroase tehnici noi, printre care serigrafia, iar gravura a cunoscut şi ea o renaştere atât în lucrările figurative, cât şi în cele non-figurative. Anii ’70 sunt adeseori numiţi “epoca de aur a artelor grafice”, deoarece în acea perioadă s-a constatat un interes crescând pentru acest gen atât printre artişti cât şi în rândul publicului larg şi s-au înfiinţat numeroase ateliere şi cooperative ale artiştilor. Nume demne de remarcat din ultimii ani sunt cele ale lui Bjørn-Willy Mortensen (1941-1993), Per Kleiva (n. 1933) şi Anders Kjær (n. 1940).

Până în urmă cu aproximativ 20 de ani a existat o artă contemporană a Vestului şi una a Estului Europei, fapt care a avut atât o latură negativă în ceea ce priveşte arta Europei centrale şi de sud-est, prin faptul că aceasta nu a avut vizibilitatea pe care şi-a dorit-o şi nici posibilitatea de a se exprima conform viziunii artiştilor, cât şi una pozitivă prin dezvoltarea unei anumite specificităţi, culori locale a artei din această parte a lumii, care a trebuit să „jongleze” şi să „speculeze” anumite teme şi momente pentru a scăpa cenzurii şi didacturii impuse de partidul comunist. Este şi cazul artelor grafice, care, alături de pictură şi sculptură, au fost bine reprezentate în peisajul artistic al vremii, creindu-se chiar adevărate şcoli de grafică, cum a fost, şi este încă, şi şcoala poloneză de artă grafică.

Dacă în anii ’80 critica prezicea finalul artelor grafice, publicul întorcându-şi atenţia de la această formă de artă, graficienii finalului de secol XX, început de secol XXI au rupt legăturile cu societatea şi prin noile tehnologii, precum printul digital, şi chiar fotografia, îmbinate cu tehnicile grafice tradiţionale au dus la un reviriment al artelor grafice care, cel puţin în Polonia si Romania,  pentru că la această parte a lumii ne referim acum, au căpătat unicitate devenind artă în sine şi nu instrument al tipăriturilor în masă.

Ce anume face ca arta grafică poloneza si romana să reziste în timp? Dincolo de independenţa sa în rândul artelor plastice şi de competiţia între şcolile de grafică de la Wroclaw, Poznan, Cracovia, Katowice, Bucuresti sau Iasi, este o tradiţie expoziţională susţinută prin bienala de la Cracovia, care prezintă creaţia grafică, nu numai poloneză, ci şi internaţională, de peste 54 de ani. Potrivit profesorului Witold Skulicz, această bienală internaţională de grafică reprezintă un fenomen artistic bogat sub aspectul multiplelor dimensiuni ale exprimării artistice. Este benefică graficienilor din toata lumea, datorită contactului direct cu tendinţele graficii mondiale, element mai important, decât interacţiunea cu un public mai larg de tipul celui din cadrul târgurilor de gen din Europa. Arta grafică este un „alt fel de artă” având o relaţie specială cu problemele sociale, de atitudine sau de confruntare şi o filozofie diferită în privinţa perceperii lumii înconjurătoare.

Prin ce se caracterizează şcoala de grafică din Wroclaw? Prin ce se caracterizeaza scoala de grafica din Bucuresti? Prin capacitatea de a aborda o tematică largă şi variată prezentată în diferitele tehnici grafice, clasice sau contemporane, şi prin desenul predat în atelierele scolilor din Wroclaw si Bucuresti. Acest lucru se vede atât in desene, care evidenţiază frumuseţea liniei, cât şi in serigrafii prin care gândirea alb-negru capătă culoare, cu lucrări realizate în tipar adânc – aquatinta, mezzotinta sau in litografii.

Expozitia de grafica  adapostita de Galeria de Arta Elite Prof Art, al carei vernisaj a avut  loc in data de 13 iulie intitulata “SALONUL DE GRAFICA”isi propune sa cuprinda personalitatile diferite ale celor care expun sub aceeasi umbrela artistica, la acest moment de cumpana in arta grafica.

Operele artistilor se situeaza in continuarea unei mari traditii , dar in pragul unui inceput, atat de epoca cat si de stiluri, acolo unde  se construieste, laborious si treptat, cu inaintari si reveniri, o noua viziune asupra realitatii. Acestia sunt continuatorii unei arte echlibrate, gratioase, exuberante de viata, opulent si senzuala, facuta cu stralucirea tehnica si cu bucuria de a crea a mesterilor geniali, asa cum creau marii artisti ai Romaniei secolelor al XIX – lea si al XX- lea. Artistii sunt atrasi de <materie>, de vibratia ei, de consistenta  ei tactila, de alunecarea umbrelor colorate pe suprafete, intre om si materie incheindu-se un dialog neintrerupt.

Integrata marilor traditii, opera artistilor prezenti contine insa substanta unei gandiri artistice noi, a unui univers spiritual asezat pe un raport modificat intre artist si realitate. In epocile de arta anterioare, acest raport apare “mediat” de forma naturala, de o modalitate preconstituita, ale carei limite sunt, pentru artist, limitele vizuale ale realitatii insasi. Noua etapa, determinata de o intreaga evolutie istorica, si pregatita de personalitati ale culturii si artei nationale si nu numai, va afirma tendinta catre o perceptiva  directa, “nemediata”, a realitatii, catre o exprimare a ei cat mai esentiala si mai purificata. Ea va implica un efort optic perseverant, de redescoperire a realului si reconstructie artistica  a lui.

Opera artistilor contemporani noua, parcurge, in desfasurarea ei, unul din cele mai framantate momente ale istoriei.

Epoca de evolutie ramificata a culturii spirituale, de formare a unor discipline de gandire noi si de modificare structurala a altora, secolul XXI e deopotriva o perioada de primenire a limbajului picturii si graficii,  de transformare treptata  si laborioasa a insasi reprezentarii picturale a raporturilor ei definitorii cu realitatea. Deceniile acestui veac vor cunoaste emanciparea relativa a picturii si graficii, eliberarea lor lenta de literatura si descriptivism, intoarcerea lor catre sine, intr-un proces evolutiv nu lipsit de contorsiuni si contradictii. Noua grafica si pictura constituie o reactie impotriva artei conservatoare, un act spontan de neacceptare a unor valori si principii stratificate.

Prima etapa a acestei , < revolutii > este de largire si innoire a insasi mijloacelor de expresie ale artei, de dezvoltare a viziunii picturale prin modificarea valorica a elementelor ei constitutive, poate printr-o intelegere mai adanca a functionalitatii acestor elemente. Arta unor precursori ai picturii si chiar graficii precum Grigorescu, Luchian sau Tonita, (extrem de diferentiate de altfel ca stil si factura) aduce o conceptie noua despre culoare si functionalitatea ei in ansamblul tabloului, despre spatiu si atmosfera, despre motivul pictural.

Cativa artisti tineri si mai putin tineri, prezenti pe simezele Galeriei Elite Prof Art, exceptional dotati, incearca sa purifice arta de tot ceea ce, potrivit parerii lor, altera adevarul ei optic: de abstractiunea conturului formal, de prejudecata fixitatii formei in atmosfera si timp. Pentru pictorul si graficianul contemporan, imaginea picturala trebuie sa surprinda si surprinde aspectele vii, variabile ale realitatii, mobilitatea ei, momentele ei tranzitorii, cuprinse intr-o senzatie optica. Arta prezentului apare astfel dintr-o inclinare din ce in ce mai specializata catre realitate, ca un realism al senzatiei sau al impresiei. Elementul determinant al noului univers artistic, reprezentat intr-o imensa varietate de raporturi cu forma si culoarea, este “lumina” devenita un fel de demiurg vizual al realitatii.

Viziunea actuala este insa in mod nemijlocit anticipata de opera unor pictori trecuti in nefiinta precum Camil Ressu, Ciucurencu, Iser sau contemporani noua, ca mai varstnicii maestri Traian Bradean, Nicolae Hilohi Racauti, Constantin Andronic, Ion Grigore, sau Ion Salisteanu a caror influenta directa asupra grupului este puternica. Temperamente diferite si artisti de valoare inegalabila, acesti maestri ai culorilor aduc aceeasi preocupare pentru lumina atmosferica, pentru reflexele ei aeriene si acvatice, aceeasi arta a impresiei, a spontaneitatii si mobilitatii optice. Urmasi ai  acestora,  precum Mihail Gavril, Dorel Zaica, Victor Ciobanu, Florin Barza  preiau principiul acestei arte amplificandu-l si construindu-i o tehnica picturala noua, mai apta sa-l exprime. Totul se petrece sub inraurirea ideologica a filozofiei pozitiviste. In lucrarile acestora se remarca primatul observatiei, atrasa nu de esenta imuabila a lucrurilor, ci de relatiile lor, de sensul lor mobil relativ.  Artistii isi propun  < inlocuirea necesara a absolutului cu relativul > totul aflandu-se <sub semnul pozitivismului>.

In al doilea rand, secolul XXI este o epoca de rapida dezvoltare a gandirii si experimentului stiintific, indeosebi a tehnicii. Problema naturii luminii si analiza ei cromatica, complexitatea optica a luminii, ideea ca intre lumina, umbra si culoare exista o afinitate necesara, sinteza  culorii in lumina si prin lumina, cunoscute si discutate cu aprindere de artisti inca din secolul al XIX – lea, constituie obiect de studiu si pentru artistii contemporani.  O serie de artisti prezenti in expozitie precum Gheorghe Coman, Adrian Socaciu, Ion Atanasiu Delamare, Petre Serban, Virgil Cojocaru, Ruxandra Soldea, Lucia Juncu, Magda Isacescu, Horatiu Panait incearca si chiar reusesc sa raspunda acestei probleme.

In al treilea rand, pentru redarea unor modalitati diferite de materie si forma, pictori si graficieni precum Andana Calinescu, Mihai Gheorghe, Suto Eva, Mirela Iordache, George Bilan sau Tudor Meiloiu ale caror lucrari sunt reunite in aceeasi galerie, utilizeaza, cu un anumit eclectism etnic, solutii impresioniste alaturi de solutii neimpresioniste: tusa divizata alaturi de tusa subtire, suprapusa, dand efectul de transparent si adancime al emailului, tusa lata, alungita, abia individualizata si pictura de tente topite, cu treceri si modulatii cromatice largi.

Pare caracteristic acestor artisti acest neastampar permanent al mijloacelor, neacceptarea temperamentala a limitelor unui limbaj sistematic, spontaneitatea, setea de libertate si diversitate picturala.

Epoca de dezvoltare stiintifica si comerciala, secolul XXI cultiva intens pe un plan calitativ nou idea de arta. Apare un tip nou de arta, arta digitala, larg folosita atat de tinerii artisti cat si de cei cu experienta si apreciata in mod deosebit de publicul contemporan noua. Prezenta in expozitia “Salonul de grafica”, arta digitala reprezentata de artisti precum Andana Calinescu, Dan Dumitrescu sau altii, se bucura de o larga recunoastere atat din partea publicului larg cat si a specialistilor.

Un element foarte important al acestui inceput de secol XXI, il constituie dezvoltarea pas cu pas a comertul de arta, specie mai particulara de comert, cu trasaturi proprii, cu o influenta uneori insemnata asupra vietii spirituale a timpului. Aparut inca din secolul al XVI – lea in Tarile de Jos  si Italia, raspandit in secolele urmatoare in Franta si nu numai, acest comert s-a bucurat de apreciere si in Romania anilor interbelici, in perioada “Micului Paris”.Dupa o perioada de peste cincizeci de ani de totalitarism si “heirupism”, primii ani ai celui de al doilea deceniu al secolului XXI se pare ca devin mai permisivi si mai activi in privinta comertului de arta. Acest nou dar totusi vechi gen de comert, incepe sa se dezvolte si in Romania, sa adopte forme noi, moderne, de prezentare, incepe sa devina o adevarata institutie, legata strans de procesul viu al dezvoltarii fenomenului artistic, implicand optiunea lucida si adesea riscanta pentru curente si valori inca neacceptate de gustul public. Astfel, apar in zilele noastre  doua tipuri de  negustori ai artei.

Primul tip, este personajul  care face negot doar de dragul negotului, constatand ca se pot face bani si din tranzactionarea operelor de arta, tip de negustor foarte periculos pentru arta in general. Este tipul individului care nu are nici un fel de scrupule, dar care datorita posibilitatilor va putea sa se joace dupa bunul plac cu opere de arta de valoare inestimabila, dar care nu vor fi niciodata apreciate de el, la adevarata valoare. Acest tip de negustor, va investi in operele de arta cele mai scumpe numai pentru simplul fapt ca a aflat ca e vorba de o lucrare celebra, sau un artist celebru, din a carui opera va putea obtine in viitor un  beneficiu sigur si facil. Acesta este tipul negustorului nefast, care va ingradi prin actiunile sale circulatia normala a operelor de arta si dezvoltarea normala  a comertului de arta.Nu va face decat sa rapeasca o buna parte a operelor de arta, confiscandu-le de pe piata. Adevaratii iubitori de arta vor fi privati in acest fel de posibilitatea de a admira si achzitiona opere de o reala valoare.

Cel de-al doilea tip de negustor de arta este adevaratul iubitor de frumos, este intelectualul care cunoaste istoria artei, este omul de o cultura peste medie. Din pacate, posibilitatile financiare ale acestui tip nu-i permit sa intre in posesia adevaratelor valori ale artei. Totusi, prin eforturi si privatiuni de orice fel, si acest tip de negustor va reusi, dar nu intotdeauna, sa isi aduca aportul la dezvoltarea acestui gen de comert. Este genul omului  de gust, iubitor pasionat de arta, apt de un devotament deosebit.

Galeria de Arta Elite Prof Art militeaza pentru dezvoltarea artei, pentru aducerea tuturor celor care fac parte din breasla artistilor, in fata specialistilor, a publicului, a adevaratilor iubitori de arta, a cunoscatorilor. Primul tip de negustori de arta, mentionati aici, sunt doar rodul vremurilor de prefacere prin care trece societatea. Un rol important trebuie sa aiba dupa parera noastra, toate institutiile care prin activitatea lor slavesc arta, prin salvarea si conservarea acesteia pana cand primul tip de negustori vor dispare. Pentru ca este evident, si istoria ne invata acest lucru, vor dispare, lasand arta la indemana adevaratilor iubitori de frumos.

 

Adrian Pandelescu

Director

Galeria de Arta Elite Prof Art


Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s